Scriu acest post acum, când ne aflăm în faţa unei moţiuni de cenzură care va duce, probabil, la căderea guvernului Boc. Ar fi prima oară în istoria post-decembristă a României, când un guvern ar cădea în urma unei moţiuni de cenzură. Moţiunea de cenzură este capătul unui drum trist pentru clasa politică din România. Sunt vinovăţii mai mari şi vinovăţii mai mici.
Vă aşteptaţi probabil să spun că Traian Băsescu este principalul vinovat. Aşa şi este, pentru că el dinamitat orice idee de stabilitate şi orice proiect pe termen lung în România. A irosit ultimele 9 luni când România nu a luptat nici un moment împotriva crizei economice. Nu este însă singurul vinovat.
Trebuie să fim cinstiţi şi să spunem că nimeni din clasa politică nu trebuie scuzat. Şi aici mă includ şi pe mine, care de multe ori m-am lăsat târât într-o spirală a conflictelor politice. Am înţeles în ultimul an şi jumătate de guvernare că acest conflict trebuie evitat, chiar dacă adversarul politic face tot posibilul pentru a te ataca. Mă gândesc însă şi la greşelile pe care le-am făcut înainte.
Scriu aceste rânduri în primul rând în calitate de tată a doi copii pe care vreau să îi văd crescând şi profesând în ţara pe care o iubesc. Ca mine sunt milioane de români care îşi vor pune aceeaşi întrebare după această moţiune: „România, încotro?”.Sunt siguri că răspunsuri se vor da cu duiumul: de la un guvern tehnocrat pe hârtie, la numirea aceluiaşi premier, în numele unor iluzorii proiecte personale ale lui Traian Băsescu.
Sunt răspunsuri de suprafaţă, pe care românii nu le vor mai crede. La ce bun un guvern cu premier şi miniştri tehnocraţi pe hârtie, dacă partidele îşi vor împărţi matematic funcţiile de subsecretari de stat, prefecţi, şamd? Să te ţii atunci război politic.
Sunt mai convins decât oricând că nu mai există răspunsuri facile. Criza economică şi politică din România nu poate fi rezolvată prin soluţii magice, de lideri providenţiali care în numele unui partid sau a independenţei politice cer votul oamenilor.Sunt convins mai mult decât oricând că există însă şi răspunsuri şi ele ţin de valori, de principii şi de oameni, de fiecare dintre noi. Trebuie să avem din nou încredere în noi. Şi când spun asta mă refer la toţi românii. Să avem încredere în forţa tânărului care are o mică firmă de IT.În priceperea inginerilor care lucrează la Piteşti sau Craiova şi care prin munca lor au arătat că şi pe timp de criză se poate avea succes economic.În inteligenţa profesorului care pregăteşte olimpici internaţionali şi în determinarea tinerilor care ne fac cinste.În capacitatea tuturor românilor de a contribui pentru ca România să iasă din criză.
Nu este de ajuns ca românii să creadă în ei. Avem nevoie şi de o clasă politică care să creadă în români.Cum?
Prin măsuri precise prin care le oferă mai multă putere: scăderea taxelor şi impozitelor pentru a încuraja munca, oferirea de stimulente firmelor care angajează tineri, o lege a salarizării care să încurajeze munca şi competenţa, nu simpla apartenenţă la politică, investiţii ale statului pentru a crea noi locuri de muncă.
Dacă noi, politicienii, vom înţelege acest lucru, atunci această moţiune de cenzură ar putea fi un început pentru România.Dacă în schimb va continua să existe inflaţie de politicieni care le servesc românilor soluţii magice, atunci România va eşua.
Acest post nu este un apel la clasa politică. Am trecut de mult de faza apelurilor. Este ceasul al 12-lea în care dacă nu ascultăm vocea românilor, atunci vom fi responsabili pentru eşecul unei generaţii întregi de români, nu a unei simple generaţii de politicieni.
Nu avem dreptul să le refuzăm românilor un drept fundamental: libertatea de a îşi decide ei înşişi viitorul
