Discurs Crin Antonescu

Domnule Președinte,
Domnule Prim-ministru,
Doamnelor și domnilor colegi,
Doamnelor și domnilor miniștri,

Vreau să vorbesc astăzi în această dezbatere nu doar în numele semnatarilor moțiunii, nu doar în numele inițiatorilor liberali, ci în numele tuturor acelor cetățeni români care nu sunt parlamentari, care nu sunt în această sală și care sunt victimele răspunderii pe care chipurile o asumați dle prim-ministru.

Evident nu am, nu pretind un mandat special din partea acestor oameni. Ei sunt reprezentați de sindicate, de confederații sindicale, de asociații profesionale, de alte forme specifice. Nu pretind acest mandat dar sunt sigur că acești oameni, în calitatea lor de cetățeni ai României, au dreptul de a fi reprezentați și exprimați în acest Parlament care este al lor, dle prim-ministru, nu al președintelui țării, nu al șefilor de partid, nu al baronilor de toate culorile. Și dacă într-adevăr dvs puteți printr-o procedură cu discutabilă interpretare constituțională să reduceți la tăcere opoziția, dacă puteți să introduceți asupra lor, acestor oameni care nu sunt aici, legi de o asemenea importanță, fără dezbatere, fără negociere, fără dialog, fără vreun acord, ei bine, dați-mi voie să vă spun, că vorbesc și în numele lor, și dați-mi voie să vă declar aici în Parlament, care va redeveni la sfârșitul acestui an centrul firesc și legitim al vieții politice românești, că din orice postură politică mă voi afla voi face tot ce pot pentru ca aceste legi incoerente, abuzive, inechitabile și neconstituționale să-și înceteze efectul, să fie abrogate sau să fie modificate.

Vă informez, de asemenea, dle prim-ministru, că în vreme ce ne prezentați binefacerile acestei legi, ca să nu vorbim decât de ea, un reprezentant al Fondului Monetar Internațional spunea deja că Fondul nu e de acord nici cu această lege, că nici asta nu e bună ca să vă dea tranșa și că trebuie să o modificați și pe asta.

Vorbiți, dle prim-ministru, cu voioșia unui statistician, cum am cunoscut amândoi în tinerețile noastre, despre 22 de milioane de români. 22 de milioane de români nu sunt o cifră din colecția statistică a dvs. sau a comisiilor prezidențiale. 22 de milioane de români înseamnă și cei care ne-au votat pe noi, cei din opoziție, PNL - UDMR. Între cei 22 de milioane de români se numără și confederațiile sindicale ale profesorilor, ale medicilor, ale funcționarilor publici, ale magistraților, ale polițiștilor care fac parte dintre cei 22 de milioane de români și nu sunt mulțumiți, nu sunt fericiți de această lege. Aici sunteți 73%. Aici puteți face ce vreți și evident că asta faceți. Dar România nu e în proporția asta și România care are încă un Parlament merită să vorbim, atât cât putem, în numele ei.

Nu există două Românii, domnule prim-ministru!. Există o Românie de a cărei existență sper că sunteți conștient. O României în care oameni sunt în grevă, oameni sunt în stradă, unii ca să protesteze, alții pentru că nu mai au de muncă. Există o Românie cu oameni încă în birouri care nu mai fac altceva decât să discute cine rămâne, cine pleacă, cine are salariu mai mare, de ce are salariu mai mic. Există o țară în care magistrații stau, strâmb sau drept, nu știu, dar nu mai judecă. Există o țară în care armamentul din dotarea găștilor de interlopi se aude mai tare decât armamentul forțelor de ordine. E o țară în care polițiștii nu mai au benzină și e o țară în care deși dumneavoastră respectați cu strictețe ordinele președintelui nu mai există ordine pe stradă, în instituții și în mințile oamenilor.

Dvs. credeți poate că există și o a doua Românie. România de duminică. România de televizor. România Cașcavelei lui Băsescu și a nunților gigantice ale lui Geoană. Poate credeți că România grupurilor de cetățeni care vă ies în cale veseli care vor să-l atingă pe marele bărbat e cea reală.

Dle prim-ministru,

Sunteți, împreună cu guvernul dvs., ca un mecanic de locomotivă beat. Și nu mi-o luați în nume de rău. Beat de euforie, beat de euforia reformei. Vă închipuiți că după 20 de ani România beneficiază în fine de reformele lui Boc. Că după 20 de ani reformați statul și chefuiți, dle prim-ministru, împreună cu miniștrii dvs., chefuiți în locomotivă. Faceți adevărate orgii. Vă fugăriți între dvs. O fugăriți pe dna Andronescu să o aruncați pe geam, o ține dl Geoană de picioare. Încercați să vă aruncați unii pe alții, dar vă anunț cu durere, dle prim-ministru, vagoanele s-au decuplat. Vagoanele deraiază. Oamenii trăiesc după "Scapă cine poate! Dumnezeu cu mila!"

Veniți cu cifre extraordinare de îmi vine să-mi retrag semnătura de pe moțiune. E o fericire în România asta. Dle prim-ministru, eu știu că luați cuvântul președintelui drept lege, dar nu cumva credeți că rapoartele prezidențiale au devenit lege și ați tras ceva prafuri ușoare. Vă întreb cu tot respectul. Chiar așa? Chiar așa de bine e în România, chiar așa de bine e pentru profesorii de toate vârstele, de toate gradele? Chiar așa de bine e în România pentru toate aceste categorii profesionale care vă cer măcar să stați de vorbă? Chiar ne puteți minți pe toți că ați negociat, că ați căzut de acord?

„Nu se poate, nu se poate numai din locomotivă, domnule prim-ministru! Şi mergeţi repede, dar mergeţi înapoi, cu o viteză astronomică înapoi. Opriţi-vă, domnule prim-ministru! Opriţi-vă, pentru că ţara e în vagoane şi repet, vagoanele s-au decuplat şi au deraiat, iar oamenii nu au nici o vină. O astfel de lege, aşa cum spuneam, sub multe aspecte ale ei, incoerentă, care nu generează ordine, reformă, ci haos şi dezordine, e constituţională -o vom ataca la Curtea Constituţională! -, o astfel de lege va intra în vigoare, veţi veni, probabil, cu o altă asumare, că o să vă impună FMI-ul, normal, veţi continua să o prezentaţi ca pe triumful reformei.

Domnule prim-ministru,

Reforma presupune, într-adevăr, curaj, reforma nu e întotdeauna populară şi întotdeauna în mine, oriunde m-aş afla, veţi avea un partener şi un om solidar întru reformă, dar ceea ce vă închipuiţi dvs. astăzi că faceţi nu are nimic de a face cu reforma. Nu mai vorbiţi de curajul fostului guvern, o dată pentru că se năştea un copil, dacă vă apucaţi de treabă, de când acel guvern nu mai guvernează. Sunt 9 luni de zile de când guvernul precedent e acuzat de dimineaţă până seara de toate relele din lume. De 9 luni de zile ţara asta e pradă Războiului celor Patru Roze, că avem şi noi aristocraţia noastră, nu-i aşa? Şi sunteţi înrudiţi ca dinastiile engleze care s-au bătut în războaiele celor Două Roze, şi dvs. vă închipuiţi că faceţi reformă. Nu faceţi reformă. Dvs. nu aţi făcut decât să aveţi un program de guvern pe care ar trebuie să-l prezentaţi românilor limpede: NU PUTEM NOI PLĂTI PE CÂT PUTEM NOI ÎMPRUMUTA. Acesta e programul dvs. de guvernare. Dvs. veniţi să vorbiţi de datorii? Dvs. ştiţi - nu ştiţi, că nu o să le plătiţi dvs.! - cât are România de plătit şi de ce?

FMI, ştim bine din alte vremuri, înseamnă, în cel mai bun caz, blocarea pensiilor, salariilor, şomaj. Guvernul pe care îl criticaţi a avut curajul să demonstreze că se poate şi fără FMI, pentru prima oară după 1990, şi că se poate dezvoltare cu adevărat şi fără FMI. Problema e că FMI a anunţat deja că după ieşirea din criză îşi va înăspri condiţiile. Cu alte cuvinte, spuneţi-le dvs. românilor că după ieşirea din criză îi aşteaptă cu adevărat criza.

Domnule prim-ministru,

Suntem oameni cam de aceeaşi vârstă şi am apucat cu toţii povestea „generaţiilor de sacrificiu", povestea lui „vom face", „vom stabili", „la cincinalul următor", vom trăi bine.

Domnule prim-ministru,

Românii au dreptul de a trăi cât se poate de bine acum, nu când vor rapoartele Administraţiei Prezidenţiale, când le prognozaţi dvs. sau FMI! Românii trebuie să ştie că după ce se va încheia şi la noi criza, îi va aştepta o altă criză şi o nouă generaţie de sacrificiu.

Stimaţi colegi,

Regret foarte sincer că povestea politică, mică şi tristă, a domnului prim-ministru Emil Boc e foarte sugestivă pentru povestea mare şi tristă a României. România, contrar tuturor aparenţelor, are un prim-ministru, uitaţi-l aici! Domnul Emil Boc! Şi, cu tot respectul, îmi aduc aminte domnule prim-m, când eraţi deputat de opoziţie, că amândoi şi alţi colegi vorbeam, tot aici, despre partidul - stat, despre asumarea pachetului anticorupţie al guvernului Năstase, în 2003, despre toate lucrurile pe care nu le consideram în ordine, pentru că respectam Parlamentul.

Mica şi trista dvs. problemă, domnule prim-ministru, este că aţi ajuns dintr-un deputat cu conving democrate, un fel de ajutor al preşedintelui - stat, care ne explicaţi azi de ce nu mai e bună dezbaterea parlamentară, de ce vă grăbiţi, de ce numai dvs. şi obscurii dvs. funcţionari ştiţi adevărul despre Rom. E multă tristeţe în povestea asta, pentru că nu e doar povestea unui om de la Cluj care a făcut carieră la Bucureşti. E povestea multor oameni care au primit încrederea oamenilor şi care azi îşi bat joc de ea.

Stimaţi colegi,

Noi vom vota aici, încă o dată, dacă aici e Marea Adunare Naţională sau Parlamentul României. La sfârşitul acestui an va trebui să ne regăsim, ca oameni politici, aici. Aici e centrul politic al României.

Nu ştiu cine va fi preşedintele României. Ştiu cine nu va mai fi preşedintele României. Şi, indiferent cine va fi preşedintele României, tot noi, toate partidele, va trebui să aducem normalitatea în instituţii, în ţară. Să votăm astăzi în aşa fel încât la iarnă, când ne vom reîntâlni, respectând acest for ca pe forul suprem al vieţii politice româneşti, să nu ne fie ruşine unii de alţii!

Mulţumesc foarte mult!